Potrivit iconomiei divine, legatura noastra cu Dumnezeu, Sfanta Treime, se face totdeauna prin Duhul Sfant. Aceasta intrucat El este Duhul comuniunii si al unitatii in Sfanta Treime  si voieste sa ne aduca pe toti la unitatea cu Dumnezeu si intre noi, ridicandu-ne in acest sens la un stadiu de induhovnicire conform cu sfintenia pe care El o impartaseste.

In acest sens patriarhii, profetii si toti dreptii Vechiului Testament au fost "umbriti" de Duhul Sfant, ridicati, cu voia si efortul lor ascetic, la starea de sfintenie, necesara cunoasterii si iubirii lui Dumnezeu, in gradul cel mai inalt, insa, a fost "umbrita" de Duhul Sfant Maica Domnului, in vederea pregatirii ei pentru a naste pe Mantuitorul Hristos.

Ca si la prima creatie a lumii, cand Duhul Sfant "se purta pe deasupra apelor" (Facere 1, 2), si la a doua creatie a lumii, adica la intruparea Fiului Iui Dumnezeu, Duhul Sfant curateste, sfinteste si innoieste firea omeneasca, facandu-o capabila, in Sfanta Fecioara Maria, sa zamisleasca fara samanta.

Relatia speciala, unica, a Duhului Sfant cu Sfanta Fecioara Maria se stabileste inca de la zamislirea ei de catre Sfanta Ana, care, desi pe cale naturala, a conceput la batranete, ea insasi fiind neroditoare Aici observam prima interventie a Duhului Sfant, aratandu-se lucrarea proniatoare a Tatalui, implinta prin Cuvantul si Fiul Sau, in Duhul Sfant. Chiar daca nu acum i se sterge pacatul strarmosesc, cum gresit invata catolicii, Duhul Sfant este de acurn prezent in persoana ei, intr-un grad superior prezentei sale in proorocii si dreptii Legii Vechi.

Zamislirea ei minunata, "prin care se face inceputul unirii legaturilor dintre Mantuitorul si Preasfanta Fecioara a fost randuita de Dumnezeu ca sa ne arate ca insasi venirea pe lume a acestei minunate prunci si deci insasi intrarea ei in existenta omeneasca n-a fost numai o lucrare a firii, ci si o conlucrare evidenta a vointei lui Dumnezeu si ca, prin urmare, legaturile ei cu Duhul Sfant au inceput chiar din insusi actul zamislirii sale."

Lucrarea speciala a Duhului Sfant devine evidenta si prin faptul ca Sfanta Fecioara este primita de batranii ei parinti ca un dar al lui Dumnezeu, ei invrednicindu-se sa intoarca acest dar lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfant, afierosind pe Fecioara la Templul din Ierusalim. Aici discernem o a doua etapa a legaturii Duhului Sfant cu Sfanta Fecioara, concretizata in viata de sfintenie pe care o duce slujind in templu, ea fiind pregatita de Duhul Sfant sa devina un templu al Lui, superior celui din Sion.

Profetiile teotokologice ale Vechiului Testament, savarsite de Duhul Sfant, se implinesc prin aducerea Sfintei Fecioare la templu: "Frumusetea ei a placut imparatului" (Psalmul 44, 73); "Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Psalmul 44, 77).

Sfantul Maxim Marturisitorul explica aceste proorocii prin lucrarea tainica a Duhul Sfant asupra Sfintei Fecioare, pe care o impodobeste duhovniceste cu darurile Sale, ce se vor inmulti prin straduintele ei: "O frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti, cu totul dupa voia lui Dumnezeu, Mantuitorul ei; asa cum curcubeul ce se vede in nori e unul prin ipostas si prin nume, dar se vede in multe culori si gratios, tot asa Preacurata Fecioara a fost impodobita inca din pruncie cu gateala de nerostit (apofatica n.n.) a podoabelor in culori felurite si pe masura ce crestea cu varsta, pe atata crestea si gateala podoabei ei. De aceea frumusetea ei a placut imparatului si El s-a salasluit intru ea."

Acelasi Sfant Parinte identifica o lucrare asemanatoare a Duhului Sfant asupra Sfintei Fecioare, cu cea pe care Duhul o va manifesta fata de umanitatea Fiului lui Dumnezeu intrupat, asupra careia El va lucra transfigurarea si indumnezeirea, impreuna si concomitent cu lucrarea proprie a Fiului asupra umanitatii Sale. El afirma urmatoarele: "Odata cu cresterea trupului, sporea si randuiala si cunoasterea mintii si ea primea invatatura desavarsirii de la ingerul, hranitorul ei; am spune chiar mai mult, ca prin harul Sfintei Treimi ea sporea crescand in statura si in har, asa cum spune evanghelistul despre Fiul ei (Luca 2, 40); inainta prin cresterea staturii pe masura hranei cu care se hranea, iar in cele duhovnicesti pe masura calauzitorului m ii fusese dat prin harul lui Dumnezeu si prin ocrotirea arhanghelului."

Lucrarea deosebita a Duhului Sfant asupra Sfintei Fecioare nu trebuie sa sugereze o anumita stare de pasivitate a ei in acest proces de sfintire si de pregatire in vederea intruparii. Starea ei de feciorie trupeasca si sufleteasca, de curatie desavarsita constituie a doua premiza a efortului sau ascetic, daca prima o reprezinta prezenta si lucrarea Duhului Sfant.

Sfantul Nicolae Cabasila considera ca Sfanta Fecioara Maria, ajutata si ocrotita de Duhu! Sfant, trebuia sa depaseasca pe toti oamenii dinaintea ei printr-o viata curata, pentru a se pregati sa devina Maica a Facatorului sau.

De aceea "ea singura dintre oameni s-a luptat cu putere de la inceput si pana la sfarsit impotriva oricarei rautati. Doar ea I-a intors lui Dumnezeu neatinsa frumusetea pe care El ne-a dat-o, numai ea s-a folosit de toata puterea si de toate armele pe care El Ie-a incredintat. Prin iubirea sa fata de Dumnezeu si prin puterea mintii sale, prin vointa sa mereu dreapta si prin nemarginirea intelepciunii sale, ea a indepartat orice pacat si a dobandit o bimiinta neasemanata. Astfel ea l-a dezvaluit pe om asa fost el zidit dintru inceput si1pe Dumnezeu si intelepciunea Sa fara prihana si cat il iubeste El pe om."

Cu alte cuvinte, prin puterea Duhului Sfant, care o ocrotea si o intarea permanent, Sfanta Fecioara Maria a descoperit prin persoana ei, in mod profetic, restaurarea umanitatii care avea sa se petreaca in firea omeneasca, daruita de ea, Fiului lui Dumnezeu. Pregatirea omenirii in vederea intruparii, va atinge astfel punctul culminant prin pregatirea de catre Duhul Sfanta "vasului alegerii", "parga intregii umanitati", care va fi capabila sa rosteasca atat de mult asteptatul "fie" al intregii omeniri, pentru ca sa se implineasca celalalt "Fie", al lui Dumnezeu, al Rascumpararii neamului omenesc prin Jertfa Fiului Sau.

Momentul culminant al legaturii duhovnicesti a Sfintei Fecioare Maria cu Preasfantul Duh va avea loc, asa cum se cunoaste, in ceasul Bunei-Vestiri. Pogorarea Lui, care anticipeaza cealalta pogorare, de la Cincizecime, si locuirea Lui in Sfanta Fecioarap pregatind si coincizand cu cealalta locuire, trupeasca, a lui Dumnezeu-Cuvantul, o transforma real si plenar in Biserica a dumnezeirii.

Duhul Sfant lucreaza acum, mai mult decat inainte si mai adanc decat in toti dreptii de pana atunci, in interiorul persoanei Preacuratei Fecioare, pentru a savarsi "taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta". O mai intima unire a Duhului Sfant cu o persoana umana nu poate avea loc, cu exceptia firii umane a Mantuitorului, prin care se va arata Duhui Sfant prin transfigurarea de pe Tabor si prin lumina invierii, ce va straluci din trupul atotindumriezeit al Mantuitorului.

Acolo este insa o fire umana enipostazfata de Dumnezeu-Cuvantul, asupra careia lucra din interior si El insusi; aici este vorba, insa, de un ipostas uman, total deschis si total daruit lui Dumnezeu, facut apt, de catre Duhul Sfant, sa primeasca pe Cel neincaput.

Intensitatea culminanta a harului divin pe care ii primeste in ceasul Bunei-Vestiri, Sfanta Fecioara Maria, se datora atat prezentei tainice si unice a Duhului Sfant, Cel care nu se mai facuse atat de interior niciunei alte persone umane, cat si scopului unic al acestei coborari a Duhului Sfant: inomenirea apofatica a Fiului si Cuvantul Tatalui.

"Harul pe care il gasise ea, comenteaza Sfantul Maxim Marturisitorul, era cinstea si numele de Nascatoare de Dumnezeu, caci ea a fost chemata Nascatoare de Dumnezeu si s-a facut Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat. Cu adevarat a aflat mare har la Dumnezeu (Luca 1, 30), harul de a se fi facut Maica a Fiului Unul-Nascut al lui Dumnezeu. Har mai inalt decat toate harurile, pe care mintea nu-l poate patrunde, si limba nu-l poate rosti."

Zamislirea suprafireasca care are loc in sanul Sfintei Fecioare Maria o arata ca "Mireasa a Duhului Sfant", Cel ce va lucra in ea si nasterea suprafireasca, cu pastrarea fecioriei sale, semn al prezentei "Puterii Celui Prea inalt", adica, a Logosului divin intrupat. in aceasta calitate de "Mireasa a Duhului Sfant", Maica Domnului arata profetic, calea de urmat pentru fiecare credincios, al carui suflet trebuie sa devina "mireasa a Duhului".

Pe de alta parte aceasta calitate dobandita in momentul Bunei-Vestiri, ramane pentru vesnicie, ca si calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu si cea de pururea Fecioara. Pe temeiul acestor atribute, precum si al prezentei neincetate a Duhului Sfant, putem afirma faptul ca si atributul de Mijlocitoare, care isi are izvorul in actul intruparii Fiului lui Dumnezeu, ramane pentru vesnicie, fiind extins prin puterea Duhului Sfant de la mantuirea obiectiva la cea subiectiva, de la lucrarea Fiului asupra trupului Sau luat din Sfanta Sa Maica la lucrarea aceluiasi Fiu dumnezeiesc, prin Duhul Sfant, asupra fiecarei persoane umane, care se uneste cu El, primind pe Duhul Sfant.

Prezenta Duhului Sfant in persoana Maicii Domnului dupa trecerea ei langa tronul Fiului sau, in imparatia Prea Sfintei Treimi, Biserica o marturiseste ca fiind desavarsita in cel mai inalt grad, asa incat Maica Domnului poate asculta sau primi rugaciunile tuturor si poate revarsa din darurile sale asupra credinciosilor, Duhul Sfant lucrand Ei insusi la adancirea comuniunii celor uniti cu Hristos si intreolalta.

Sfantul Grigorie Palama o considera pe Maica Domnului, pentru desavarsita ei indumnezeire, hotarul intre creat si Necreat: "Prin urmare, numai ea singura este hotarul firii create si necreate si nimeni nu ar putea veni la Dumnezeu decat prin ea si prin Mijlocitorul, care s-a nascut clin ea; si nici unul dintre darurile lui Dumnezeii n-ar putea fi facute ingerilor si oamenilor decat prin ea."

Relatia cu totul speciala a Maicii Domnului cu Sfantul Duh poate fi evidentiata prin afirmarea locuirii Lui in ea, de la Buna-Vestire, facandu-o pnevmatofora pentru a putea deveni, in cel mai concret sens si hristofora. Se poate vorbi despre o "ungere", in sensul biblic, superioara ungerii profetilor si care anticipeaza ungerea umanitatii Mantuitorului Hrsstos? Unsul prin excelenta.

Pornind de la aceasta realitate spirituala tainica, trebuie admis ca, asa cum Fiul lui Dumnezeu intrupat nu se va separa niciodata de Prea Sfanta Sa Maica, atat pe pamant cat si in cer, tot astfel Duhul Sfant, coborat in si peste Sfanta Fecioara Maria, va famane in veci intr-o unire cu ea, impartasindu-i in unire cu Hristos, visteria neimputinata a darurilor. Aceasta viziune teologica este analoaga cu cea despre relatia dintre Duhul Sfant si Biserica, fiindca odata coborat la intemeierea ei, in ziua Cincizecimii, Ei nu se mai desparte pe veci de ea, chiar daca in acelasi timp este si deasupra ei asemenea Mantuitorului Hristos, iar ea il invoca la fiecare actiune sacramentala a ei.

Anticiparea tainei Bisericii prin taina Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu se datoreaza atat aspectului hrsstic al teotokologiei, cat si al celui pnevmatic. Primul care a afirmat analogia dintre Eva, Sfanta Fecioara Maria si Biserica a fost Sfantul Irineu. Aceasta indreptateste afirmarea unei dimensiuni teotokologice a Bisericii, pe care se fundamenteaza functia ei materna sau chipul fecioriei materne a Bisericii.

Profetiile teotokologice ale Vechiului Testament pot fi interpretate si ca profetii eclesiaie, dar si invers. Astfel intre taina Maicii Domnului si taina Bisericii exista o relatie interioara data in Hristos si in Duhul Sfant, fiindca amandoua exprima modul in care creatul se umple de har si devine ii intregime indumnezeit.

O alta analogie extrem de semnificativa in plan duhovnicesc, se poate face intre prezenta Sfintei Treimi in Biserica si calitatea de "biserica a Treimii" pe care o are Maica Domnului din momentul intruparii Domnului. In teologia ortodoxa mai noua, Biserica este relationala cu Sfanta Treime, ca si actul creatiei, relatat in Cartea Facerii. Desi numai Fiul se intrupeaza, taina intruparii ca si taina intemeierii Bisericii se savarseste prin pogorarea Duhului Sfant sl prin bunavointa Tatalui, Care lucreaza prin cele doua "brate" ale Sale, Fiul si Duhul. Iar acolo unde Hristos prin Duhul Sfant isi face salas al odihnei Sale, Duhul odifmindu-se acum si peste omenitatea asumata de Fiul, acolo este si Tatal prezent: cele doua locuri sfinte coincid si de aceea Maica Domnului este reprezentata in mijlocul Sfintilor Apostoli, adica in mijlocul Bisericii, Unicul Hristos fiind Pantocrator al Bisericii, adica al umanitatii restaurate, al carei inceput si varf spiritual este Maica Domnului.

Iata cum descrie Sfantul Grigorie Palama modul tainic in care Sfanta Fecioara Maria devine salas al Treimii prin iubire: "Iar daca rasplatirile date ia schimb sunt pe masura iubirii de Dumnezeu si cine iubeste pe Fiul este Iubit de El si de Tatal Lui si se face in chip tainic salas al Amandurora (Ioan 14, 23; 8, 42) Care locuiesc si umbla in sufletul lui potrivit fagaduintei Stapanului (2 Corinteni 6, 16), cine oare L-ar putea iubi pe Acesta mai mult decat Mama Lui, care nu numai ca L-a nascut ca Unul-Nascut dar L-a nascut singura fara insotire, ca afectiunea ei sa fie dubla prin fire, neimpartita de nici un sot? Si cine ar putea fi iubita mai mult decat Mama Lui de Fiul Unul Nascut, care in veacurile din urma a iesit in chip negrait numai din ea, asa cum inainte de veacuri a iesit numai din Tatal? Iar daca una e iubirea Tatalui si a Fiului, iar cinstea si convergenta de la Amandoi Acestia este si a Duhului, atunci ea poarta in mijlocul sufletului ei intreaga Treime necreata, din Care pe Unul L-a zamislit fara samanta si, fiind fecioara, L-a nascut fara dureri."

Prin faptul ca a adus, in sufletul si in trupul ei preacurat si sfant, Sfanta Treime, devenind "biserica a Dumnezeirii", Maica Domnului a ridicat umanitatea la calitatea de receptor al lui Dumnezeu, taina ajunsa la desavarsire prin unirea ipostatica a Fiului lui Dumnezeu intrupat.

In acelasi timp, Maica Domnului devine si in acest sens model pentru toti ceilalti membrii ai Bisericii de a deveni, in chip duhovnicesc salasuri ale Prea Sfintei Treimi, in chip anticipativ aici, pe pamant si in mod desavarsit in Imparatia Cerurilor.

Unii teologi ortodocsi merg si mai departe in abordarea relatiei dintre Maica Domnului si Sfanta Treime, considerand ca "Taina nasterii Logosului in trup omenesc poate fi apropiata, in masura posibilului, de nasterea Sa din veci si poate fi inteleasa in lumina relatiilor dintre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Fiul se naste din Tatal in Duhul Sfant, Cel ce purcede din Tatal prin Fiul. Se poate intelege actiunea Sfantului Duh in momentul Bunei-Vestiri ca prelungirea actiunii in care se infaptuieste din veci nasterea in Sfantul Duh a Fiului de catre Tatal si purcederea Duhului din Tatal prin Fiul, precum si ca o implinire a acestui act in Sfanta Fecioara Maria. Cuvantul se face trup in timp dupa modelul nasterii Sale vesnice."

Cele afirmate mai sus sunt de natura sa evidentieze participarea intregii Sfintei Treimi la actul intruparii Fiului si implicit desavarsita sfintire a Maicii Domnului, prin prezenta si lucrarea Prea Sfintei Treimi. Observam aici si functia revelatoare a Maicii Domnului, caci prin ea, Fiul se arata lumii ca Dumnezeu-Om si prin El, descopera lumii intreaga Sfanta Treime.

Pr. Confr. Dr. Stefan Buchiu

Categoria: Articole

Vizualizari: 535