Dogma teotokologica detine o dimensiune eclesiala foarte importanta in teologia ortodoxa. Teologul rus Vladimir Lossky o numeste pe Maica Domnului "inima" Bisericii. In icoana Pogorarii Duhului Sfant, care aminteste de momentul intemeierii Bisericii, Maica Domnului este infatisata stand in mijlocul Sfintilor Apostoli, conform cartii Faptele Apostolilor.

Prin urmare, din primul moment al existentei sale, Biserica are pe Maica Domnului in centrul ei, impreuna cu Sfintii Apostoli, Mantuitorul, Capul nevazut al Bisericii, fiind prezent si lucrand atat prin Apostoli, cat si prin Maica Domnului. O posibila interpretare dogmatica a icoanei Pogorarii Duhului Sfant ar fi aceasta: Sfintii Apostoli semnifica preotia sacramentala, pe care Hristos insusi o instituie prin ei, iar Maica Domnului preotia generala a credinciosilor, care izvoraste ca si cea dintai, din slujirea de Preot sau Arhiereu desavarsit a lui Hristos. Cu alte cuvinte avem insasi imaginea intregii Biserici, concentrata intr-o icoana, icoana inceputului sau intemeierii Bisericii crestine.

Relatia dintre Maica Domnului si Biserica poate fi stabilita, insa, si, in alt mod. Parintele Staniloae considera ca "prin Intrupare, Rastignire, Inviere si Inaltare, Hristos pune temelia Bisericii in trupul Sau; prin acestea Biserica ia fiinta virtual. Ea va lua fiinta in mod actual prin iradierea Duhului Sfant din trupul Sau in celelalte fiinte umane, lucru care incepe la Rusalii, cand Duhul Sfant coboara peste Apostoli."

Data fiind legatura intima dintre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu intrupat din ea, am putea spune ca din chiar momentul intruparii se stabileste o tainica relatie intre Maica Domnului si Biserica, prin intermediul trupului Mantuitorului, luat din ea, care mai tarziu, in stare de deplina indumnezeire, se va extinde in credinciosi, formand Biserica.

Cu alte cuvinte, aceeasi legatura interioara unica, rudenia trupeasca si duhovniceasca cum am numit-o anterior, dintre Maica Domnului si Fiul sau Iisus Hristos, se prelungeste, prin Duhul Sfant si intre Maica Domnului si Biserica. Asa se explica, desigur si in acord cu maternitatea spirituala a Nascatoarei de Dumnezeu, motivul pentru care Maica Domnului are o relatie duhovniceasca cu fiecare membru al Bisericii, in care vede un alt fiu al sau, unit cu Fiul Sau dumnezeiesc.

Dar faptul ca Maica Domnului este, in Duhul Sfant, adevarata Mama duhovniceasca a fiilor Bisericii, nu o scoate pe ea din solidaritatea cu ceilalti membrii ai Bisericii, asa cum stergerea pacatului ei stramosesc prin coborarea Duhului Sfant asupra ei, n-a scos-o din solidaritatea cu ceilalti oameni.

Prin tot ceea ce a lucrat ea, mijlocire, rugaciune, pronie, mangaiere, Maica Domnului intareste Biserica lui Hristos, Fiul si Dumnezeul ei, o indruma, asa zicand, din interior pe calea ce duce la imparatie. Pozitia ei de maxima apropiere de Cel ce a intemeiat, sustine si conduce Biserica, ii da puterea de a purta in sufletul ei sfant pe toti cei ce compun Biserica, incepand cu Hristos insusi, salasluit in ea de buna-voie, si pana la ultimul credincios.

Interioritatea dintre Hristos si Biserica Sa, prin Duhul Sfant, poate fi extinsa si la relatia dintre Maica Domnului si Biserica Fiului ei. Maica Domnului este si ramane in mijlocul Bisericii, ca cea mai fierbinte rugatoare si cel mai ales vas al Duhului Sfant, iar Biserica intreaga este purtata in sufletul ei sfant si atotcurat, sau in bratele ei sfinte, asa cum este infatisata in unele icoane. Este o purtare reciproca, o unire perihoretica intre Biserica si Maica Domnului, prin puterea Fiului ei si prin lucrarea Duhului Sfant.

Asa cum atesta cultul ortodox, Maica Domnului este prezenta in toate rugaciunile Bisericii, invocarea ei nelipsind din Sfintele Taine, ierurgii si ansamblul de laude bisericesti, in mod culminant ea este, insa, prezenta, in Sfanta Liturghie, incepand de la randuiala Proscomidiei, in care mirida ce o semnifica este asezata de-a dreapta Mielului dumnezeiesc, Fiul sau, si pana la sfarsitul sfintei slujbe, avand un moment inchinat cinstirii ei, la Axion, indata dupa Jertfa cea fara de sange.

Asadar legatura cea mai existentiala dintre Maica Domnului si credinciosii Bisericii se face prin prezenta tainica a Fiului ei, Mantuitorul Iisus Hristos, Care vine de fiecare data inconjurat de sfintii ingeri, de sfintii din ceruri si de Sfanta Sa Maica. Tocmai aceasta prezenta nevazuta a Mantuitorului, care actualizeaza nu numai Jertfa si invierea Sa, ci si intruparea, confera cea mai mare putere rugaciunilor Maicii Domnului, in care se unifica rugaciunile celor ce compun Biserica.

Prin puterea Duhului Sfant, care sta de fata sau mai bine zis coboara la invocarea preotilor, la care se asociaza credinciosii, Maica Domnului actualizeaza si ea momentul culminant al vietii ei pamantesti, Buna Vestire, care echivaleaza cu coborarea si Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, in pantecele ei. Ea actualizeaza, insa, si suferinta indurata la jertfa Fiului sau, si prin aceasta manifesta iubire compatimitoare fata de toti care urmeaza Fiului sau, ducandu-si crucea in viata pamanteasca.

Tocmai de aceea preotul, in numele intregii comunitati, "se roaga ca pentru rugaciunile Maicii Domnului sa primeasca Hristos Jertfa comunitatii in jertfelnicul cel mai presus de ceruri, pentru a o preface in jertfa trupului Sau, care va include astfel in ea si jertfa comunitatii."

Prin pomenirea Maicii Domnului de catre preot se confirma faptul ca ea sta in rugaciune in biserica, aflandu-se in fruntea intregii comunitati, asa cum in ceruri sta in fruntea tuturor cetelor ingeresti si ale sfintilor. Acest fapt ne ajuta sa intelegem modul in care Liturghia cereasca se uneste, prin Duhul Sfant, cu Liturghia pamanteasca, acelasi Hristos Domnul fiind prezent si in cer si pe pamant, dar nu singur, ci cu toti sfintii si cu Maica Sa.

Pomenirea Maicii Domnului chiar in centrul Sfintei Liturghii, dupa prefacerea elementelor euharistice, indica din nou centralitatea ei in actiunea de mijlocire intre credinciosi si Mantuitorul lisus Hristos, dar si implinirea cererilor ei de catre El, prin jertfa nesangeroasa care tocmai a fost adusa.

Lauda sau preamarirea comunitatii adusa Maicii Domnului este si o multumire adusa ei, pentru ca prin ea "s-a lucrat mantuirea lumii". Si asa cum Hristos si-a retrait jertfa Sa, actualizandu-si cu fiecare generatie de credinciosi si prin fiecare Sfanta Liturghie si Invierea si Inaltarea Sa intru slava si Maica Domnului cu toti sfintii pomeniti "la fiecare noua jertfa euharistica primesc un spor de slava si de aceea ni se da si noua o incredere si mai mare in rugaciunile lor pentru noi."

Constiinta din totdeauna a Bisericii a marturisit prezenta si lucrarea nevazuta a lui Hristos in Sfanta Liturghie, "Cel ce aduce si Cel ce se aduce", prin preot, Jertfa innoita Tatalui, de aceasta prezenta sfintitoare si mantuitoare impartasindu-se credinciosii, care se unesc cu trupul si sangele Sau dumnezeiesc.

Aceeasi constiinta a Bisericii a marturisit, insa, si o prezenta spirituala a sfintilor, mijlocita in Biserica si de sfintele icoane, de sfintele lor moaste, in toate cazurile, insa, de prezenta Duhului Sfant. Prin aceasta se marturiseste permanent credinta vie a Bisericii ca "sfintii n-au incetat sa existe si sa aiba un rol in viata noastra, ci sunt vii si continua sa ne fie de ajutor pe drumul spre imparatia vesnica, impreuna cu Hristos si din puterea Jerfei Lui. Iar Maica Domnului e incadrata de corul tututror sfintilor, e in centrul lor, langa Hristos."

Fara experienta ecleziala si liturgica, dogma teotokologica nu-si dezvaluie intreaga sa adancime si nici nu rodeste in constiinta credinciosilor. Specificul ortodox al preacinstirii Maicii Domnului, care continua in litera si in duh traditia apostolica si patristica, se reveleaza in atmosfera de rugaciune a Bisericii, in lumina spirituala a sfintelor icoane, in sentimentele firesti pe care le nutresc credinciosii atunci cand ii rostesc numele sau ii inalta rugaciuni si laude.

In Biserica Ortodoxa, atunci "cand credinciosii cer rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu pentru mantuirea lor, ei nu cer vreun fel de mijlocire juridica, ci includerea vointei lor proprii nelucratoare in vointa ei datatoare de viata, care afirma iubirea mantuitoare a lui Dumnezeu celui intrupat."

Pr. Conf. Dr. Stefan Buchiu

Categoria: Articole

Vizualizari: 586