Nașterea Mariei a fost nu doar darul adorabil gânguritor al rugăciunilor celor doi drepți, deja bătrâni, părinți Ioachim și Ana, ci și profețitul dar pentru „toate neamurile” ce o vor „ferici” peste timp, până la sfârșitul acestuia. Apariția în umanitate a unei persoane rămase pură și, de aceea, cum îi spune splendidul nume, „aleasă și îndrăgită” de Sus pentru a deveni poarta vie prin care a intrat în Istorie Domnul Cerului și al Pământului, a fost evenimentul care a inaugurat discret ultima și cea mai înaltă treaptă a mântuirii noastre, a tuturor. Începută chiar cu nașterea celei care îl va naște ca om pe Domnul Vieții. Există oare ceva mai tulburător pentru mintea omenească întoarsă spre îndelungata istorie a plecării lui Dumnezeu în căutarea omului îndepărtat de El? Fericită tulburare. Orice naștere este o bucurie, întrucât ea înseamnă venirea în existență a unui suflet personal și nemuritor, dar una singură, doar, a făcut posibilă Nașterea Celui care, în grădina Învierii Sale, ne-a spus deplin întemeiat și întemeietor: „Bucurați-vă!” Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului și Dumnezeului nostru. Vasile Bănescu

Categoria: Articole

Vizualizari: 64