Singura biserică, de dinainte de căderea Constantinopolului, rămasă până astăzi. Neprefăcută vreodată în moschee...

Plecarea masivă a grecilor din Fanar a făcut ca acest cartier să decadă într-atâta încât, pe alocurea, multe clădiri au ajuns o adevărată ruină. Patriarhia Ecumenică, ori bisericile Sfântul Ştefan și Sfânta Maria a Mongolilor rămân, aici, binecuvântate oaze ale sfințeniei. Pentru extrem de puţinii drept-măritori creştini rămaşi „acasă”.

Răsplata Cuceritorului

Turci o numesc Kanli Kilisesi. A rezistat prin vremuri ca biserică ortodoxă graţie unui firman dat de Mahomed al II-lea... Unul din zeloşii credinţei musulmane, sultanul Selim I, ce a preschimbat multe biserici ortodoxe în moschei, la citirea firmanului înaintaşului său, a scrâşnit furios din dinţi, neîndrăznind să se atingă de ea. Era înscrisă acolo voinţa cuceritorului Constantinopolului, cel care surpase măreaţa biserică a celor „12 Apostoli” pentru a se nemuri în această lume printr-o moschee fără seamăn. A apelat atunci la cel mai renumit arhitect al vremii – Hristodulos, pe care a căutat să-l răsplătească generos după terminarea lucrării. Hristodulos a refuzat însă toate rangurile şi averile oferite. Sufletul lui ortodox îi era copleşit de tristeţe. L-a implorat pe sultan, ca stăpân al bunurilor din Fanar, să-i dăruiască mănăstirea "Maicii Domnului a Mongolilor". Acolo mergea adesea să se închine. Sultanul nu l-a refuzat, deşi cu multă greutate creştinii mai puteau salva vreo biserică de la pieire în acele vremuri. Rând pe rând, vetrele liturgice ce făcuseră din Bizanţ „cea mai frumoasă petrecere laolaltă a oamenilor” (Nicolae Iorga) se stingeau smerite. Deasupra Cornului de Aur. Candela din altarul Bisericii Maicii Domnului a Mongolilor, prin mijlocirea lui Hristodulos, va rămâne însă aprinsă până astăzi.

Împărăteasa ortodoxă a Mongolilor

Privind chipul Mariei, fiica împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282), zugrăvit la Chora, eşti tentat să surprinzi detalii ce ţi-ar putea destăinui cumva o frântură din viaţa acestei fabuloase misionare creştine ajunsă împărăteasă în Ţara Hanilor. Pachymeres descrie drumul de săptămâni al Mariei, însoţită de o ambasadă occidentală, până în îndepărtata capitală a mongolilor Ilhani. Un cort imens, plini de icoane sfinte, preoţi însoţitori, misionari bizantini… Dimineţile începeau cu Sfânta Liturghie. Urma apoi drumul apostolic spre Răsărit. Cel mai întins imperiu din lume se împărţise în 4 hanate. Ilhanii lui Abaka cuprindeau Persia, Afganistanul, Turkmenistanul şi mulţime de popoare. Abaka era fiul lui Hulagu, nepotul lui Ginghis Han. Hanatul său avea relaţii diplomatice atât cu papalitatea, cât şi cu Ludovic al IX-lea al Franţei. Ilhanii împărtăşeau lamaismul tibetan. Se pare că Maria Paleologina a avut izbânzi fulgerătoare ca misionară ortodoxă, odată ajunsă împărăteasă a Mongolilor, ceea ce face ca, în anul 1282, hanul Abaka să fie ucis – poate chiar la ordinul marelui han de Beijing, lamaist convins. Maria este forţată astfel să se reîntoarcă la Constantinopol. Nu se ştie dacă fii lui Abaka, ajunşi mai târziu pe tron, erau copii Mariei. Oricum, aceştia respectau religia hanului de Beijing, unde fuseseră crescuţi după moartea tatălui lor - foarte mulţi creştinii mongoli fiind martirizaţi de succesorul lui Abaka.

Mănăstirea Sfânta Maria a Mongolilor

Reîntoarsă la Constantinopol, probabil în 1282, Maria întemeiază o mănăstire închinată Maicii Domnului, pe locul alteia, ruinată de cruciaţi. O înzestrează cu pământuri şi vii, organizând o înfloritoare obşte de maici, pe care o va conduce. Aici veneau în sărbători mulţi creştini mongoli ce părăsiseră hanatul împreună cu ea. Cheltuindu-şi întreaga avere, aduce în mănăstire mai multe sfinte moaşte şi manuscrise rare. Comandă sfinte vase, ce nu puteau fi văzute niciunde altundeva în cetate. Averea imensă a mănăstirii, în 1351, este râvnită de către un frate vitreg al Mariei. Judecata o face chiar patriarhul, dând câştig de cauză mănăstirii. Un izvor cu agheasmă tămăduitoare te întâmpină în curtea strâmtă a bisericii de astăzi. Un altul, aflat înăuntrul vestitului locaș, a secat de foarte mulţi ani. În decursul vremurilor, mănăstirea a suferit doar mici transformări, clopotniţa însă este mai nouă. Pictura bisericii, recent restaurată, contrastează oarecum cu icoanele vechi. Icoana de hram a Maicii Domnului a Mongolilor se pare că este din sec XIII-lea. Sfânta Eufimia, Sfinţii Teodori, Sfânta Parascheva şi Sfinții Trei Ierarhi sunt icoane nespus de vechi. Poate chiar să fi însoţit-o pe Maria Paleologina în Mongolia. Din pictura de odinioară s-au mai păstrat doar câteva fragmente cu Judecata de apoi. În august, aici, este hram. Deși închisă cel mai adesea, de hram, se va sluji cu siguranță...

(articol apărut inițial în „Lumea credinței”, iulie 2006)

Categoria: Articole

Vizualizari: 8